Recent, am
călătorit în Cork, Irelanda. Un loc superb, care merită vizitat, mai ales dacă
nu ați mai fost pe acolo. Vremea de acolo (nu prea putem să-i zicem climă, prin
aceste părți; este doar vreme. Într-adevăr, petrecem mult timp discutând despre
vreme și dacă nu am face-o, atunci ar fi un loc foarte liniștit, vă asigur de
asta!) tămăduitoare; nici prea caldă nici prea rece. Pentru cineva din nord
(autorul provine din Edinburgh) este perfectă; totuși nu înseamnă că, din când
în când, nu se face mai cald. Se face, credeți-mă, iar eu am nimerit o astfel
de săptămână din an când a fost foarte, foarte, cald!
Sunt în camera
mea de hotel, aflată la ultimul etaj al unui hotel vechi din centrul orașului.
Toată căldura absorbită de pereți peste zi este ținută captivă în clădire, fapt
datorat și designului “bine gândit” al hotelului. Sistemul complicat de țevi de
căldură și condensare are grijă să colecteze și căldura de peste zi și să o dirijeze direct către
camera 414, care în urma unei coincidențe complet nefaste este camera în care sunt
eu cazat.
Și ca să mai
adaug puțină culoare la această poveste oricum colorată, camera 414 este situată
în partea hotelului dinspre stradă și anume strada McCurtain, strada cea mai
populară pentru viața de noapte din Cork.
Deci, am câteva
opțiuni.
- Pot să închid geamul, pentru a reduce din zgomotul care intră în cameră și să încerc să dorm într-o saună.
- Pot să deschid geamul și să stau treaz din cauza gălăgiei din trafic și a mulțimii de petrecăreți (oh – și tot este saună).
- Pot să dojenesc managementul hotelului și să le spun cât de cald este în cameră.
Aleg ultima
variantă. Am argumente convingătoare și eu personal sunt convins că persoana de
la celălalt capăt al firului mă înțelege când îi spun cât este de cald în
camera, cât de incomod îmi este, ce gălăgie fac petrecăreții de pe stradă și ce
urât miroase și ce gălăgios e traficul de pe stradă. M-am felicitat cât de bine
mi-am susținut argumentele și am așteptat de la cealaltă parte să îmi spună că
mă mută într-o camera cu aer condiționat și mult mai liniștită situată înspre
râu.
Doar că, nu s-a
întâmplat asta. În schimb, mi-a spus că le pare foarte rău. Așa că am
bolborosit ceva de genul că îmi pare rău că am deranjat-o și că oricum nu era o
problemă prea mare, în cele din urmă, pentru un bărbat în toată firea, și de ce
m-ar deranja astfel de mărunțișuri? Și doamna a fost foarte drăguță și atâta
tot.
Pe viitor, cred
că am să le spun doar ce ar trebui făcut ca să dispară problema și ce ar trebi
să-mi ofere hotelul ca și compensare pentru a-mi face șederea mai plăcută. Și
am de gând să fiu și foarte specific!
Robin Copland – Partener, Scotwork
International
